Language Thinking Lab România

„Putem construi corect o propoziție și totuși putem trimite un mesaj pe care nu am intenționat să-l transmitem.” — Tymur Levitin Un student învață cuvintele potrivite. Alege forma gramaticală corectă. Respectă ordinea cerută de limbă. Pronunță fiecare sunet cu atenție. Și totuși, interlocutorul reacționează într-un mod neașteptat. O rugăminte este percepută ca un ordin. O confirmare sună ca o îndoială. O formulă politicoasă pare rece. Un răspuns neutru este interpretat ca iritare. Unde s-a produs eroarea? Poate că niciun cuvânt nu a fost greșit. Problema a apărut în felul în care vocea a organizat propoziția. Ritmul, accentul, pauzele, viteza și intonația formează prozodia vorbirii. Iar prozodia nu schimbă doar sunetul unei fraze. Poate schimba acțiunea pe care fraza o îndeplinește într-o conversație. Corectitudinea gramaticală nu garantează rezultatul comunicativ Să luăm o expresie simplă: Foarte bine. Din punct de vedere lexical, evaluarea este pozitivă. Dar, î...

  Ordinea cuvintelor, poziția a doua și intenția vorbitorului: o explicație pentru vorbitorii de română O propoziție germană poate fi corectă din punct de vedere gramatical și, totuși, să îndrepte atenția interlocutorului spre altceva decât a intenționat vorbitorul. Verbul este conjugat corect. Cazurile sunt corecte. Articolele și terminațiile nu conțin nicio greșeală evidentă. Cu toate acestea, propoziția poate suna prea contrastiv, defensiv, categoric sau neobișnuit de accentuată. Problema nu se află întotdeauna în cuvintele alese. Uneori, problema apare chiar la începutul propoziției. Cei care învață germană întâlnesc devreme regula: Într-o propoziție principală, verbul conjugat ocupă poziția a doua. Regula este corectă, dar nu răspunde la întrebarea cea mai importantă: Ce punem înaintea verbului și de ce începem propoziția tocmai cu acel element? În germană, alegerea primei componente nu este doar o decizie gramaticală. Este o decizie despre perspectivă. 1. Româna poate începe ...