Postări

A ști, a cunoaște, a putea, a reuși și a se descurca: de ce „pot” nu înseamnă întotdeauna „reușesc”

Imagine
Despre cunoaștere, capacitate, posibilitate, rezultat și arta de a găsi o soluție atunci când nu știi exact ce trebuie să faci Știu cum se face. Cunosc metoda. Pot să fac asta. Am reușit să fac asta. M-am descurcat. La prima vedere, toate aceste propoziții par să descrie o persoană capabilă să îndeplinească o sarcină. Dar ele nu spun același lucru. Poți cunoaște o metodă fără să o poți aplica. Poți avea capacitatea de a face ceva, dar împrejurările să nu îți permită. Poți încerca să faci un lucru și să nu reușești. Și, uneori, poți să nu cunoști metoda, să nu ai experiență și totuși să te descurci. Ultima situație este deosebit de interesantă. Pentru că limba română ne oferă o modalitate de a vorbi nu doar despre ceea ce știm sau putem face, ci și despre felul în care găsim o soluție în condiții imperfecte. 1. „Știu” și „cunosc”: două relații diferite cu informația Să comparăm: Știu unde este Bucureștiul. Cunosc Bucureștiul. Prima propoziție exprimă cunoașterea unei informații. A doua ...

„O fi acasă.” Este acasă — sau doar presupui?

Imagine
Cum pune româna incertitudinea în verb Să presupunem că cineva ne întreabă: Unde este Andrei? Nu știm. Dar este târziu, mașina lui este în fața casei și lumina este aprinsă. Putem spune: Andrei este acasă. Dar această propoziție sună ca o afirmație. Putem spune și: Poate că Andrei este acasă. Acum incertitudinea este exprimată separat. Dar româna mai are o posibilitate extraordinar de interesantă: O fi acasă. Realitatea despre care vorbim este aceeași. Andrei ori este acasă, ori nu este. Ceea ce s-a schimbat nu este realitatea. S-a schimbat relația vorbitorului cu realitatea . Nu spun: știu că este acasă. Spun aproximativ: presupun că este acasă. Și tocmai aici începe una dintre cele mai interesante zone ale gramaticii românești. Un verb poate spune nu numai ce se întâmplă În manualele de gramatică învățăm de obicei să privim verbul prin câteva întrebări familiare: Când se întâmplă? În prezent? În trecut? În viitor? Cine face acțiunea? Este acțiunea terminată? Dar există încă o întreba...

Când un cuvânt pare cunoscut, mintea încetează uneori să mai întrebe

Imagine
  Există cuvinte pe care nu le cunoaștem. Și există cuvinte mult mai interesante: cele despre care credem că le cunoaștem . Diferența pare mică. Din punctul de vedere al gândirii, este enormă. Când întâlnim un cuvânt complet necunoscut, mintea primește un semnal destul de clar: aici lipsește ceva. Nu știm sensul. Nu avem o interpretare sigură. Trebuie să întrebăm, să verificăm, să comparăm, să căutăm contextul. Dar ce se întâmplă atunci când forma unui cuvânt ni se pare familiară? De multe ori, întrebarea nici nu mai apare. FORMA PARE CUNOSCUTĂ ↓ APARE O ASOCIERE ↓ ASOCIEREA PRODUCE O AȘTEPTARE ↓ AȘTEPTAREA DEVINE INTERPRETARE ↓ INTERPRETAREA ESTE SIMȚITĂ CA ÎNȚELEGERE Și tocmai aici apare problema. Nu pentru că familiaritatea ar fi inutilă. Ci pentru că uneori senzația de familiaritate închide investigația prea devreme . Necunoscutul ne face să fim atenți Să presupunem că citim un text și întâlnim un cuvânt pe care nu l-am văzut niciodată. Nu știm ce înseamnă. Această lipsă de cun...

Cuvintele sunt corecte, dar mesajul sună greșit: cum schimbă prozodia sensul unei fraze

Imagine
„Putem construi corect o propoziție și totuși putem trimite un mesaj pe care nu am intenționat să-l transmitem.” — Tymur Levitin Un student învață cuvintele potrivite. Alege forma gramaticală corectă. Respectă ordinea cerută de limbă. Pronunță fiecare sunet cu atenție. Și totuși, interlocutorul reacționează într-un mod neașteptat. O rugăminte este percepută ca un ordin. O confirmare sună ca o îndoială. O formulă politicoasă pare rece. Un răspuns neutru este interpretat ca iritare. Unde s-a produs eroarea? Poate că niciun cuvânt nu a fost greșit. Problema a apărut în felul în care vocea a organizat propoziția. Ritmul, accentul, pauzele, viteza și intonația formează prozodia vorbirii. Iar prozodia nu schimbă doar sunetul unei fraze. Poate schimba acțiunea pe care fraza o îndeplinește într-o conversație. Corectitudinea gramaticală nu garantează rezultatul comunicativ Să luăm o expresie simplă: Foarte bine. Din punct de vedere lexical, evaluarea este pozitivă. Dar, î...